LEGENDE

doar...nu. Mam chinuit sincer sa ascult.

Oribil on it's own, dar parca e tolerabil daca am o bere in mana si un mic pe gratar

pare gen ce as face cu prietenii mei™ ca sa ne prostim pe melodii. somehow o iesit si melodii bune din cacatu asta. props pentru uniqueness si idea sa se incerce atatea stiluri muzicale (am apreciat asta chiar daca unele melodii is borderline ascultabile). Just really really fun listen and quite enjoyable.

E, prin kitsch absolut (the bad one; ca review-ul asta), un fel de "Dracula" de Jude, insa ii lipseste si putina coerenta pe care o are filmul. Atinge câteva teme fun si creative (nemurire, clonare, vampiri, time-travel), insa nu ajunge sa exploreze deloc niciuna din idei si te lasa cumva intelectual in aer. Speram la un minim de aer al unei nuvele SF light si fun, insa nu are nicio forma concretă. Stilistic, are câteva trucuri pe care le joaca de nenumărate ori (cadavre, atei, sataniste, sodomizare) si presupun ca e fun un univers in care toti o avem sculată si ploua cu cacat, insa nu 22 de astfel de universuri reciclate. De aceea, contrar primei impresii bazate pe cat de in your face e, mi se pare un album lipsit de curaj, deoarece nu își asuma riscul de a se limita la mai puțin de 10 melodii bune, sperând ca a 22-a oara cuvântul “pula” va rezona diferit. Si pare ca încearcă ca fiecare melodie sa fie un imn la care sa se închine fanii beți SPP. “Regina” si “Triplu Guerlian” mi se par singurele melodii bune, unde nimerește atmosfera drug-fueled, vampirica, psihosexuala, iar care suna aproape doom-like, in care versurile parca cara o greutate (daca nu înțelegi cuvintele). Si e bine sa știi ca exista melodii ca Misto (freestyle), insa pare ca nu au pus la îndoială nicio decizie in timpul compunerii/înregistrării/etc si au ales sa lanseze tot ce era in laptop. Încă o melodie interesanta e Nostalgie, pe departe cea mai sinceră, care ma teleportează in anii 90 și parca lămurește contextul din jurul lui Guerlian, insa suna ca prima melodie rap scrisă vreodata prin cât de trivială e. Mai mult, as spune ca albumul plutește undeva in spațiul dintre Gen Z si generația milenialilor si ia ce e mai antipatic si strident din fiecare. Also, gives of anarcho-capitalism vibes, e all for liberty într-un still liberal si ușor mizerabil si scarce. 50% din melodii sunt gunoaie neascultabile, 40% sunt melodii care devin gunoaie după ce le asculți o data, iar restul sunt decente (cele 2-3 amentionate). O alta latura omniprezentă a albumului e cea grosolană/sloopy/murdară/badarana si mai puțin excentrica, care încearcă sa îți dea peste nas, in stilul lui Codrin Bradea, care cred ca e cel mai vizibilă in Mi-am modificat picioarele. Pe melodia aia uram femeile. Iar albumul te urăște pe tine. E ok sa îl urăști si tu.

avem death grips acasa dumb fun maybe enjoyable esti un muist esti un muist esti un muist esti un muist